Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț este o icoană făcătoare de minuni care a fost dăruită domnitorului Alexandru cel Bun de către Împăratul Bizanțului Ioan al VIII-lea Paleologul în anul 1429. O altă tradiție îl menționează pe Manuel al II-lea Paleologul ca fiind cel care a dăruit icoana în semn de recunoștință Voievodatului Moldovei. Este considerată cea mai frumoasă și cea mai veche icoană datată de tip Hodighitria din România.
Inițial, ea a fost așezată în biserica Sfântul Gheorghe – Mirăuți din Suceava care a îndeplinit rolul de Catedrală Mitropolitană a Moldovei, între anii 1402-1522. Icoana Maicii Domnului a stat în biserica Sfântul Gheorghe până în anul 1415, când a fost așezată în Mănăstirea Neamț, unde se află și acum.
În timpul Revoluției de la 1821, icoana a fost ascunsă din calea turcilor într-o poiană de pe Muntele Rusu. Acolo va sta îngropată din iunie 1821 până în octombrie 1822. Astăzi, pe locul în care a fost îngropată icoana Maicii domnului se află Schitul Icoana Veche.
Icoana aflată acum în biserica mare a Mănăstirii Neamnț este îmbrăcată în anii 1844-1845, într-o ferecătură ornamentată cu pietre prețioase, în timpul stareţului Neonil.
Modelul originar nu este o icoană pictată manual de un iconar, ci este o icoană nefăcută de mână din orașul Lida, din Israel , care a fost întipărită în chip minunat pe un stîlp, în vremurile în care sfinții apostoli Petru și Ioan propovăduiau în Palestina. Datorită acestui lucru, icoana este cunoscută și sub numele de ”Lidianca”.
În anul 665, viitorul Sfânt Patriarh Gherman al Constantinopolului, a comandat unui zugrav să îi facă o icoană pictată pe lemn care să fie copie fidelă a icoanei parietale din Lida. Atunci cînd devine patriarh, Sfântul Gheman o aduce la Constantinopol și o dăruiește Mănăstirii Heleopatra. La începutul prigoanei iconoclaste, în anul 716, este trimisă la Roma Papei Grigorie al III-lea. Timp de 106 ani icoana stă în Basilica „Sfântul Petru” din Roma, căpătând astfel și numele de ”Romanca”. După perioada iconoclastă, icoana este readusă ( sau se întoarce singură, în chip minunat) în Mănăstirea Heleopatra, în vremea Sfintei Împărătese Teodora și a Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului. Aici va sta până în jurul anului 1400, când se spune că a fost dăruită domnitorului Moldovei.
Această icoană seamănă ca stil cu unele icoane pictate în secolul XIV, adică secolul la sfârșitul căruia a fost dăruită domnitorului Moldovei. O altă taină a vechimii icoanei, o constituie și starea de conservare a picturii, care nu poate fi atât de bună pentru o icoană de secol VII. Aceste lucruri constituie o minune în sine de care ne putem bucura de fiecare dată când ne închinăm la cinstita icoană a Mănăstirii Neamț.
Marius Isbășoiu,
pictor iconar
